Acest site folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteți de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Află detalii aici.×

Jurnalul lui danutzika




Pierdut cartea mea speciala

25 Iulie 2018

Te-am descoperit intr-o zi de mai, anul trecut, intr-un loc oarecum dezordonat, aveai o coperta atat de noua si stralucitoare, dar miroseai asa cum doar cartiile vechi si bune o fac si asta m-a intrigat.
Cand ti-am atins prima fila, am stiut ca nu o sa te mai las din mana, ca o sa vreau sa te citesc. Cu fiecare zi ce a trecut mi-am dat seama, ca incep sa te inteleg tot mai bine, ca ai povesti atat de inedite, ca pot invata ceva prin tine, dar, si ca ai inceput sa-mi trezesti sentimente. Mi-ai arătat o alta lume, mai interesanta, ma topeam de fiecare data cand vedeam o ilustrație noua, tot ce am ajuns sa-mi doresc, era sa devin personajul principal in povestea ta.
Tu, carte mereu misterioasa,dar mereu prezenta cand am avut nevoie de tine. Mi-ai tinut de urat nopti la rand, mi-ai dat motiv sa rad , motiv sa ma deschid, motiv sa vreau sa te citesc tot mai mult.
Carte cu coperta ca de catifea, de culoarea ciocolatei cu lapte, mi-ai facut ziua mereu mai frumoasa, cand ma intorceam de la munca, in busul arhiplin si posac, tu erai cea care ma tinea treaza si vie. Am ajuns sa ma scufund in tine, sa evit sa-mi gasesc drumul spre odihna doar, doar ca sa te mai simt putin.
Ai fost cartea perfecta, cu un aspect clasic, ascutit, sarmant si sofisticat, cu o textura catifelată, cu un miros îmbietor de cafea puternica si coniac. Ai avut povestea perfecta, totul nou , provocator, dar serios in acelasi timp, cartea care , m-a facut sa evoluez , sa incep sa vad si in stanga si dreapta , nu doar in fata, cartea care m-a facut sa-mi descopăr feminitatea, sa renunt la limite si prejudecăți.
Da, cred ca te-am iubit, sau cel putin m-am îndrăgostit puternic de tine. Desi am mai avut carti, niciuna nu m-a fascinat asa, nu mi-a facut inima sa-mi sara din piept.
Imi pare rau insa , ca nu te am putut citi toata, si ca doar te-am putut împrumuta o vreme, pana ce tu ti-ai gasit un cititor mai extravagant probabil.
Te-am pierdut intr-o clipa de neatenție, sau din prea multa grija sa nu te pierd. Mai era putina vreme si se facea un an, de cand mi-ai dat sansa sa te citesc.
Inca te caut, nu am uitat de tine, desi am incercat si alte carti, nimic nu mai are farmec, totul e plictisitor, previzibil si de proasta calitate.
Am inca speranta, ca poate soarta te va aduce din nou in mana mea, si voi intelege atunci cum de te-am pierdut, si poate o sa devin in sfarsit caracterul de baza.
Cred, cred ca am pierdut o carte care putea fii cartea vietii mele.

Citeşte şi:
La ceas de noapte

Comentarii: 1

Conectare:


Am uitat parola


Intră cu Facebook

Despre jurnale

Cele mai citite însemnări sunt premiate zilnic cu LipiPuncte! Scrie şi tu »


Cele mai citite
  1. Pierdut cartea mea speciala
    30   1
  2. Bate vantul
    25   0
  3. Totul trece,,,,,,,
    21   0
  4. La ceas de noapte
    20   0
  5. El zice ca-i cuminte si insista
    20   0

Descarcă aplicația de Android sau iPhone!

Descarcă din Google Play Descarcă din App Store