Acest site folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteți de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Află detalii aici.×

Eu




Antrenamentul lui Claudiu

04 Septembrie 2012

Noaptea se risipi incet si mandrele raze ale soarelui isi facura aparitia, pe cerul ce devenea albastru din negru ca smoala.
Pe bolta cereasca dispareau luna si copii ei, stelele, facandu-le loc soarelui si razelor sale. Deja incepea sa se auda cum cantau pasarelele, cum animalele se trezeau si natura se pregatea pentru o noua zi.
Locuitorii satului Frunza deja
isi incepeau treburile de zi cu zi. Zgomotul pasilor lor rasunau in intreaga Konohonda.
Un sunet strident se putea auzi de pe noptiera din lemn de cires. Ceasul ce prevestea ora sase fix produse acel zgomot ce ii deranja timpanele rozaliei, astfel trezind-o dintr-un somn adanc. Se ridica lenes din patul moale si merse agale inspre baie. Isi facuse toaleta de dimineata si se imbraca intr-un maiou negru cu spatele gol dar avea barete in forma de "x", mai avea un cerc alb pe abdomen si un bust pe masura, si-a mai luat si o pereche de pantaloni scurti de culoare alba cu taieturi pe lateral si cu sandalele ninja. Constata ca mainile nu o mai dureau ceea ce o inveseli pe rozalie.
Cand cobora catre bucatarie, o gasi pe doica sa asteptand-o cu micul dejun. Isi saluta politicos doica si a inceput sa manance cu pofta. Intre timp mai discuta cu doica sa, despre diferite subiecte. Era 6:45 asa ca fata porni catre Cascada Konohonda, pentru noile antrenamente. Isi lua la revedere de la Ioana si a pornit spre locul stabilit de Claudiu.
Mergea incet pe strazile prafuite ale satului Frunza, gandindu-se la ce antrenamente le-a pregatit senseiul lor de data aceasta. Spera din tot sufletul sa nu mai primeasca misiuni ca data trecuta. Ii se pareau josnice si nu era treaba unui ninja sa vopseasca garduri sau altceva. Stia ca daca il avea pe Teodor alaturi de ea, nu se va plictisi ci va rade cu pofta pe seama glumelor lui. Dar uita repede la ce gandea, deoarece peisajul ii fura ochii si mintea. Admira pasarelele ce zburau in stoluri, multimea de flori multicolore, ce isi aveau veacul pe campurile inverzite, cerul albastru cu mici pete albe reprezentand nori pufosi si intreg satul ce acum era plin de oameni fiecare cu treaba lui.
Ajunse la fix in fata cascadei si constata ca nu era nimeni acolo. Asa ca se duse si se rezema de balustrada podului, care facea trecerea dincolo de cascada si astepta.
Peste cinci minute, in care rozalia astepta, se auzira doua voci ce se certau si se auzeau mai pronuntat cu fiecare secunda. Erau nimeni altii decat Teodor si Silviu ce se certau in continuu. Bineinteles ca blondul tipa cat il tinea gura iar brunetul era calm si ii dadea niste replici lui Teodor, ce il faceau sa isi iasa din minti.
-SILVIU, TE VOI BATE SI O SA-TI DOVEDESC CA SUNT MAI PUTERNIC DECAT TINE! tipa blondul si ochi ii scanteiara amenintator.
-Da cum sa nu, te bat si cu o mana legata la spate. veni si raspunsul brunetului in timp ce ii trimitea fulgere prin ochii blondului si invers.
-Salut baieti! spune rozalia repede cand copii s-au apropiat de ea.
Se uitara oarecum mirati la ea pentru ca nu constientizara ca este acolo.
-Buna Ioana! spuse repede blondul.
-Mdea...buna! veni si replica brunetului.
-Ioana iti multumesc din tot sufletul ca m-ai ajutat si ca m-ai vindecat pentru ca acum ma simt IN FORMA! spuse blondul iar ultimile doua cuvinte le tipa si isi ridica pumni in aer.
-Nu ai pentru ce Teodor, oricand! ii spune fata in timp ce zambea larg.
"-Ioana l-a ajutat pe Teodor? Dar la ce?" gandi brunetul.
"-Aha! Vezi, nu te iubeste!" spuse repede partea cea rea a lui Silviu.
"-Mdea vezi sa nu! O spui ca sa te afli in treaba." spuse partea cea buna in apararea sentimentele rozaliei pentru Silviu.
"-Ia gura amandoi! V-am spus sa taceti si sa nu va mai bagati!" spuse Silviu enervat.
Cei trei se pusera pe asteptat. Trecura o ora, doua, trei si senseiul tot nu aparea.
"Oare moare daca vine si el la timp?" spuse rozalia enervata la culme din cauza intarzierii senseiului.
Se pare ca nu numai ea era enervata de intarzierea lui Claudiu. Silviu era catarat intr-un copac si tot arunca kunaiuri in creanga din fata lui. Teodor statea intins pe iarba langa fata si fredona o melodie, dar din cand in cand ii mai scapa cate o injuratura, adresata senseiului pentru intarzierea lui. Ioana statea rezemata de copac si privea cerul.
Cerul nesfarsit, cu norisori pufosi ce alergau unii dupa altii, de un albastru pur, cu mii si mii de pasarele diferite, ce zburau fericite si ciripeau cantecul lor minunat.
Dar intr-un copac mare si batran se afla un spion. Un spion ce ii urmarea toate miscarile rozaliei, de cand aceasta se afla in Konohonda. Avea ordin sa afle cat mai multe despre puterile copilei. Acel spion era nimeni altul decat Mihai, mana dreapta a lui Dan.
Dintr-un nor de fum isi facu in sfarsit aparitia senseiul, determinand-ul pe Mihai sa fuga de acolo pentru a nu fi depistat.
"Cat timp este Claudiu langa fata nu pot sa o spionez dapoi sa o mai si rapesc." isi spuse in gand baiatul.
Intre timp Claudiu trebuia sa suporte intrebarile pisaloage ale lui Teodor. Dar acesta il calma imediat si putuse si el sa le vorbeasca despre noul antrenament.
-Noul vostru antrenament va costa in echilibru si mentinerea chakrai intr-un anumit punct al corpului. spuse senseiul serios.
-AHA! Abia astept sa vezi Silviu ca tot eu sunt mai tare si mai puter...dar fusese intrerupt de catre rozalie.
-Da, bine Teodor dar acum linisteste-te pentru ca vreau sa aud si restul antrenamentului. spune aceasta repede si blondul o asculta asezanduse langa ea pe iarba.
"Vad ca Ioana are autoritate in fata lui Teodor...hmm!" gandi Claudiu.
-Asa. Deci va trebui sa va pastrati echilibrul cat mai mult posibil pe acel bustean subret. si le indica un bustean ce statea in varful cascadei si parea foarte instabil. Fiindca busteanul nu rezista sub greutatea voastra, voi ve-ti trebui sa va concentrati chkra asupra picioarelor astfel incat sa deveniti mai usori. Nu uitati : cu chakra poti face orice! le spuse senseiul serios.
Adevarul era ca cascada era imensa, avea o inaltime de peste cincizeci de metri. Valurile ce se izbeau de pietrele ce te facea sa tremuri, aveau un zgomot placut dar daca trebuia sa stai chiar in varful ei, nu mai era asa de dragut. Cand te uitai la cascada, erai fascinat dar era mai bine sa te uiti la ea, de pe pod nu de pe un bustean instabil care era gata, gata sa se rupa sub greutatea ta.
Copii nu au mai stat pe ganduri si cu un salt au ajuns cu toti pe acel bustean. Dar nici bine nu au pus piciorul pe acel bustean batran ca deja au cazut cu totii de pe el. In timp ce rozalia cadea s-a prins de o ramura iesita din valurile cascadei si incerca sa se tina de ea, in timp ce valurile o loveau cu o putere incredibila peste maini, parca vrand ca ea sa cada.
"Se pare ca va fi mai greu decat am crezut. Nu numai ca trebuie sa ai un control al cakrai foarte bun dar si Silviu si Teodor trebuie, altfel vom cadea iar si iar. In plus acel bustean e foarte instabil si mai e si plin de muchi alunecosi. Off!" gandi rozalia in timp ce incerca sa se tina bine de acea radacina.
Teodor era deja ud leoarca din cap pana in picioare si se vedea ca a inghitit multa apa, din cauza cazaturile in apa involburata dar Silviu aterizase pe una dintre pietre si acum se uita ganditor la acel bustean.
"Hmm! Va fi greu dar trebuie sa o facem si pe asta! Sa speram ca si Teodor va putea." gandi brunetul.
Teodor se catara cum putea pe un bolovan plin cu muschi, dar nu prea reusea deoarece tot aluneca. Asa ca Silviu se duse pe aceea piatra si il trase pe blond langa el de gulerul treningului. Acum saracul tot scuipa apa si tusea intruna.
Ioana tot incerca sa se tina de ramura dar...a cazut. Valurile cascadei aveau o uimitoare putere de a lovi si mainile ei nu au mai rezistat. A tipat cat a tinut-o gura, fiindca nu gasea calea cum sa se opresca din acea cazatura. Dar brunetul era pe faza asa ca, a prins-o din saritura in bratele lui. A aterizat lin pe un bolovan si a pus-o usor pe aceea piatra.
-Multumesc mult Silviu! spune fata repede cu zambetul pe buze.
-Mdea...n-ai pentru ce. spuse brunetul pe un ton ce se putea citi duritatea.
Rozalia se intreba ce se intampla cu el."Oare ce i-am facut?" aceasta era intrebarea ce tot ii trecea prin cap rozaliei.
"-Off...nu o sa inteleg niciodata baieti. Ba imi spuse ca sunt precum un inger, ba se poarta frumos cu mine si acum...puf...se poarta rece cum era inainte." gandi rozalia nervoasa pe brunet.
"-Pai nu te-ai gandit ca e gelos pe Teodor fiindca l-ai ajutat?! De asta te trateaza asa." spuse serioasa egoul Ioanei.
"-Silviu...gelos...nu ma face sa rad, el nu ma iubeste." spuse imbufnata Ioana.
"-Chiar! Nu uita, baieti isi pot ascunde foarte bine sentimentele si il ai in fata pe cel mai bun dintre toti...pe Silviu. spuse egoul hotarata.
"-Da cum spui tu! Acum lasa-ma ca am antrenament!" spuse repede rozalia.
-Incercam din nou? le spuse baietilor.
-Da! spuse blondul si se ridica de pe suprafata alunecoasa a pietrei.
Brunetul nu mai statuse pe ganduri si sari pe bustean. Copii l-au urmat imediat, dar nu pusesera bine piciorul pe copac ca deja cazusera in valurile cascadei.
Noroc ca rozalia stia sa inote ca altfel se ineca, fiindca valurile parca te trageau in jos spre adancurile cascadei. Erau teferi cu toti dar uzi leoarca.
-Deci va fi mai greu decat ne asteptam, nu? spuse Silviu in timp ce dadea din maini lin ca sa se tina la suprafata.
-Da asa e ! Dar nu trebuie sa ne dam batuti, ci trebuie sa ne concentram. spune fata repede dar hotarata.
- Ioana ar draptate. spuse blondul stalcit din cauza apei catre ii tot intra in gura.
-Ce? spune rozalia si ridica din spranceana.
-Cred ca vrea sa spuna ca ai dreptate. spuse pe un ton dur Silviu.
-Mdea, bine. Deci tu Silviu am vazut ca te descurci cu acumularea cakrai dar Teodor tine minte ce te-am invatat, numai ca acum trebuie sa iti trimiti cakra catre picioare si asa vei reusi. ii spune rozalia blondului in timp ce il ajuta sa se mentina la suprafata.
-Totusi ce l-ai invatat tu pe Teodor? spuse brunetul pe un ton rece.
"Wow! Eu am spus asta,sa fiu interesat de ce fac in particular colegii lui. Nu-i a buna." gandi Silviu.
-Pai.. Teodor a venit la mine aseara si m-a rugat sa il invat cum sa isi acumuleze chakra si sa doboare acel bustean. ii spune copila repede brunetului fiindca nu intelegea ce il intereseaza pe el ce facuse ea cu Teodor.
"-Vezi! Ti-am spus eu ca e gelos. O dovada mai buna nu ai putea sa ceri!" spuse egoul cu un aer de mandrie.
-Aha, bine. Hai odata nu vreau sa stau toata ziua in apa asta. spuse Silviu cu un aer glaciar.
"-Daca spui ca e gelos de ce se tot poarta asa cu mine." spuse rozalia catre egoul ei.
"-Da ce ai vrea sa faca? Sa sara in sus de bucurie ca a aflat? Doar ti-am spus ca Silviu e cel mai bun la ascunsul sentimentelor." spuse egoul enervata ca Ioana nu intelegea ce tot ii spunea.
"-Da cum spui tu." spuse rozalia plictisita de aceea conversatie.
Imediat au sarit toti trei pe bustean. Si-au canalizat chakra in picioare, dar nu au stat mai mult de un minut pe acel bustean. Asa ca din nou au cazut in apa.
"Se pare ca o sa dureze ceva timp." gandi Claudiu in timp ce citea cartea lui portocalie dar ii urmarea in tot acest timp pe elevii lui.
Au continuat peste 30 de caderi in cascada. Nici unul nu se dadea batut dar Claudiu le spuse:
-E destul pentru azi, vom continua poimaine la aceeasi ora tot aici. spuse senseiul si dupa disparu intr-un nor de fum dens.
-Sunt rupt de oboseala. se planse blondul in timp ce iesea din cascada cocotanduse pe pod.
Silviu facu un salt si ajunse pe pod, se rezema de balustrada si isi storcea hainele pline cu apa.
Ioana a urcat cu ajutorul lui Teodor fiindca era prea extenuata. Era intinsa pe pod si respira repede si sacadat. Nici mainile si nici picioarele nu si le mai simtea
si erau din ce in ce mai grele. Hainele ii erau lipite de corp la fel si parul de fata. Nu mai fusese in viata ei asa de uda si nu mai inghitise atata apa. Simtea ca a inghitit jumatate din valurile cascadei. Uneori tusea din cauza ca ii venea sa vomite, dar se abtinea cu greu. S-a ridicat incet de pe asfaltul rece al podului si incerca sa isi stroca hainele imbibate cu apa. Parca simtea ca hainele ei ii intrasera la apa, dar erau doar lipite pe ea si de aceea avea aceea senzatie.
Copii nu au mai stat ci au pornit catre casa impreuna cu toti.
Ioana simtea pe pielea ei ca vremea se schimbase radical. Dimineata fusese cald si acum era frig de-a binelea.
"Nu ar fi trebuit sa ma imbrac atat de subtire dar cine sa stie ca o asa vreme va veni pe neasteptate." gandi Ioana in timp ce se straduia sa isi mentina caldura corpului.
Nu peste mult timp Teodor ajunse la casa lui, ii saluta si intra in locuita.
Fata isi continua drumul cu Silviu fara sa scoata niciunul vreun cuvant. Aceea tacere era apasatoare. Copila si-ar fi dorit sa spuna macar un cuvant, numai sa nu fie aceea liniste profunda dintre ei. Era atat de puternica aceea liniste, mai ceva ca valurile cascadei.
Dar dintr-o data ceva ca un tipat se auzi. Ioana si Silviu se uitara catre sursa acelui zgomot si ce sa vezi era nimeni alta decat...Paula, ce tipase cand il vazu pe brunet si acum sarise la gatul lui.
-Ooo Silviu ce bine arati asa ud. Da na tu arati bine tot timpul dar imi place cum ti se vad muschi. Uuu! spuse blonda incantata la culme de fizicul brunetului.
-Mdea, bine dar acum date jos de pe mine! spuse Silviu enervat pe blonda ce nu vroia sa se dea sub niciun chip de pe el.
-Silviu nu mai fii asa timid si recunoaste ca ma placi! spuse Paula cu o voce ce vroia sa para seducatoare.
- Paula date jos de pe el, nu vezi ca nu te place, nu il mai bate atat la cap! spune rozalia seriosa fiindca o enerva deja atitudinea blondei.
-Da cine esti tu sa imi spui asa ceva? Sa stii ca Silviu ma iubeste cu adevarat si.... dar nu termina de spus fiindca brunetul i-o taie brusc.
-Asa crezi tu. Sa iti intre bine in cap ce iti spun acum: nu te iubesc si nu te voi iubi niciodata! Clar? spuse brunetul exasperat din cauza blondei.
Paula pleca extrem de nervoasa de acolo dar nu inainte de a spune:
-Daca crezi ca eu te voi lasa in pace, te inseli Silviu. Nu voi avea pace pana nu vei fi al meu si nimeni si nimic nu te va lua de langa mine! spuse blonda si pleca intepata de acolo.
-Wow! Fata asta nu stie sa se lase batuta?! O sa ai ceva de munca cu ea. spune Ioana mirata de cuvintele lui Paula.
-Da asa e. Off! O sa ma omoare cu dragostea ei sa vezi de nu. spuse brunetul posomorat.
Fata a chicotit incet si au pornit mai departe catre casele lor. Copila s-a mirat de gluma facuta de brunet. Nu isi imagina ca Silviu sa spuna o gluma, dar rozaliei ii convenea.
Peste cinci minute ajunsese in fata casei ei. Isi luase ramas bun de la brunet si intra in locuinta.
Se duse direct in baie. Stia ca era si asa uda dar simtea ca o baia calduta cu spuma ii va prinde foarte bine. Si avusese dreptate. Imediat ce intrase in cada, simtea cum un fior placut ii strabate tot corpul. Mirosul imbietor de trandafiri si ciresi te facea sa adormi. Acea stare de relaxare te facea sa fii undeva departe, intr-o lume doar a ta.
Dupa treizeci de minute, rozalia facu un efort si se ridica din aceea cada. Ii placea in apa calduta dar trebuia sa se ridice, fiindca putea sa raceasca. Isi inveli trupul cu grija intr-un prosop moale si alb. Dupa ce se schimba in ceva mai gros adica intr-o maleta alba simpla si intr-o pereche de pantaloni negri, se duse in bucatarie pentru o saluta pe bona.
O gasi pe Mioara facand curatenie asa ca o saluta si ii spuse ca pleaca prin sat, la o plimbare. Isi lua pe ea o jacheta neagra si in picioare o pereche de cizme albe cu un toc mic.
Mergea incet pe strazile prafuite ale Konohondai ce pareau pusti fara oameni ce misunau ici colo. Se parea ca vremea mohorata puse pe fuga locuitorii, ce se refugiara in casele lor calduroase, departe de frig si vant.
Vantul biciuia fata delicata a rozaliei, facandu-i ochii sa lacrimeze. Mergea catre Padurea Konohondai deoarece vroia sa se antreneze. Nu stia de ce dar corpul si mintea ei ii cereau sa faca asta.
Odata ajunsa acolo, rozalia isi dadu jacheta jos, isi puse manusile negre si incepu sa loveasca cu putere niste bolovani masivi. Cu cat dadea mai mult in piatra cu atat vroia sa continue. Simtea ca de la o vreme inima si mintea nu mai sunt la locul lor. Ceva sau cineva ii deranjase tot ce era in ea. Si in timp ce lovea bolovani cu si mai multa putere ii venise in minte o imagine a unui baiat brunet, cu ochi de un negru precum taciunule, era chiar Silviu. Oare el era cel ce ii provocase aceasta "furtuna" in mintea si inima ei? O intrebare grea ce nu se stie daca va avea vreun raspuns cat de curand.
"-Of, sa nu imi spui ca m-am indragostit!" gandi rozalia in timp ce daduse cu pumnul si bolovanul de peste 100 de kg ce se sfaramita dintr-o singura lovitura.
"-Pai asa se pare." spuse egoul fetei.
"-Taci! Nici nu vreau sa aud! Eu nu m-am indragostit niciodata." spuse hotarata rozalia, devenind din ce in ce mai nervoasa.
"-Chiar? Ioana nu uita ca eu sunt tu, deci pe mine nu ma poti pacalii si daca o faci te pacalesti pe tine. Asa ca nu nega ceea ce simti!" spuse egoul rozaliei hotarata.
-Da, nu neg. Dar de ce acum si de ce tocmai de el sa ma indragostesc? E arogant,rece,nepasator si....off! spuse rozalia cu roce tare si acesta rasuna in intreaga padure.
De undeva dintre pomi cineva ascultase tot ce spuse rozalia.O spionase in tot acest timp. Vazuse cum se antrena si cum ii crestea puterea cu fiecare secunda. Era nimeni altu decat insusi Silviu.
"-Ooo...Silviu! Vezi ti-am spus ca e indragostita de tine." spuse bucuroasa partea cea buna a brunetului.
"-Da vezi sa nu. De unde stii tu ca nu este vorba despre altcineva?" spuse partea cea intunecata a baiatului.
"-I-a facut descrierea perfect si daca nu se oprea o facea si mai detaliat. Sunt sigur de asta!" spuse repede parte buna.
Parte intunecata nu mai spuse nimic, semn ca nu avea cum sa contrazica cealalta parte.
"-Acum Silviu, tu o iubesti pe Ioana?" spuse partea buna curioasa.
"-Nu stiu.Totusi cand ma uit la ea am o sensatie stranie ce imi strabate tot corpul." spuse brunetul si dupa pleca din acel loc cat mai departe de rozalia ce inca se antrena.
Vroia sa se gandeasca, trebuia neaparat. Trebuia sa clarifice odata pentru totdeauna ceea ce se intampla cu el. Nu stia ce sa faca. Sa isi asculte inima, cea ce ii spune sa o iubeasca pe fata sau mintea, ce ii spune sa isi vada de razbunarea lui. Era foarte greu de decis si de aceea avea nevoie de timp, de foarte mult timp.
Intre timp la locul unde se antrena rozalia, inca un spion o urmarea pe aceasta. Ii analizase fiecare miscare de cand venise in satul Frunza. Stia de ce era capabila fata dar oare era asa? Spionul cu parul argintiu, mana dreapta a lui Dan, Mihai, isi folosi chakra pentru a pune pe cartile lui noile informatii despre puterea rozaliei. Dupa disparu intr-un vartej de ceata combinata cu fum.
Rozalia era epuizata de atatea lovituri dar totusi era multumita de ea. Era multumita din 2 motive: primul, ca distruse peste zece bolovani cu cantitati enorme si al doilea, ca isi daduse seama ca iubeste din nou pe cineva, dupa atata timp. Incerca sa se ridice de jos dar ii era imposibil. Pumnii ii erau foarte raniti si sangerau. Nu isi folosise chakra cand lovise acele pietre fiindca deja si-o consumase la antrenamentul lui Claudiu. Din cauza lipsei chakrai, rozalia lesina pe iarba moale si rece.
Vantul batea in continuare cu aceasi putere, fluturandu-i suvitele rozali ale fetei.
Se lasase si mai frig acum peste sat. Incet soarele apunea facand loc lunei si copiilor ei, stelele, sa apara pe cerul nesfarsit.
Inca o zi se duse, dar cine stie ce va pregati urmatoarea.

Citeşte şi:
Poveste : Rădăcina unei iubiri sincere rămâne .

Comentarii: 0

Conectare:


Am uitat parola


Intră cu Facebook

Despre jurnale

Cele mai citite însemnări sunt premiate zilnic cu LipiPuncte! Scrie şi tu »


Cele mai citite
  1. Statusuri:>
    171   1
  2. poiezie inventata de mine:))
    123   7
  3. Poveste : Rădăcina unei iubiri sincere rămâne .
    114   18
  4. Dorinte interzise
    100   5
  5. lipi lip
    95   4

Descarcă aplicația de Android sau iPhone!

Descarcă din Google Play Descarcă din App Store