Acest site folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteți de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Află detalii aici.×

Jurnalul lui Caro




„Scrisoare de adio pentru bărbatul pe care l-am iubit cel mai mult în viață. Și încă îl iubesc”

04 Februarie 2016

„De unde am inceput si unde am ajuns. Cu cine am inceput si cu cine am ajuns la acest final. Am inceput impreuna, dar acum nu mai esti aici. Nu mai esti de mult timp. Nu stiu pe unde te-ai ratacit, la alt capat de drum cred. Nici nu cred ca m-ai insotit pana aici, o fi fost doar umbra ta. M-am uitat de mii de ori inapoi, ca poate te vad, ca poate ma ajungi din urma. Dar nu, in zadar. M-am uitat si inainte, crezand ca poate ma astepti la un capat de drum, cerandu-ti iertare ca nu m-ai asteptat. Dar nu. Nici langa mine nu esti. M-am uitat si in stanga si in dreapta. Nu esti nicaieri. Am ochii plini de lacrimi si bratele goale de tine. Acum realizez, dupa atata timp, dupa atatea dezamagiri, ca tu… Da, ca tu esti un singur lucru: fie trecutul meu care ma urmareste acum, in prezent, fie prezentul meu pe care nu vreau sa il fac trecut.Cu fiecare pas facut, cu cat inaintam mai mult cu atat tu ma trageai inapoi, pentru ca asta ai fost tu pentru mine. Nu ai fost persoana care ma tinea pe loc, ci persoana care ma tragea inapoi. Trei pasi inainte, zece inapoi. Vezi cat de inapoi m-ai adus? M-ai distrus si nu stiu ce ai mai vrut. Ce? Eu nu stiu. Nu stiu. Si nu cred ca voi sti vreodata. Degeaba stau langa telefon asteptand poate sa sune. Un semn. O minune. Astept sa suni. Oare va suna? Oare va veni? Astept un strain care mi-a fost atat de drag. Un strain care ma adora. Ce prostuta ,nu?Dupa ce ne-am despartit, inca te sunam. Vroiam sa te aud, sa stiu ce faci, daca esti bine. Asteptam sa imi spui ca totul va fi bine si ca nu s-a terminat asa. Ca nu ma vei lasa niciodata, asa cum mi-ai promis atunci, in acea seara. Ca ma iubesti si ca iti lipsesc. Cerseam cuvinte. Ce ridicol! Ce ridicola eram cel mai probabil in fata ta. Am asteptat atat de mult sa se intample o minune. Probabil ca… nu am avut noroc. Azi iti zic… „ramas bun” deocamdata, mai am multe de spus. Atat de multe. Si nu am sa te uit niciodata. Te voi pastra in inima mea ca fiind cea mai… nu mai conteaza asta, nu pentru tine. Si sa stii ca voi fi mereu aici pentru tine. Mi-ar fi placut sa fi ramas prieteni… buni prieteni. Sa ma suni, sa imi ceri un sfat si sa imi povestesti despre relatiile tale amoroase. Sa imi spui cat de mult o iubesti si cat de mult te iubeste. Dar va ramane doar o dorinta. Un vis. Si imi va trece. Acum doar in vise mai suntem amandoi, pentru ca realitatea e mult prea cruda pentru mine. Prea dura sa o pot suporta singura. Am atat de mare nevoie de tine, sa ma ajuti sa trec peste toate. Ce tot spun? Trebuie sa fac fata singura acestei dureri. Trebuie sa imi sterg lacrimile si sa merg mai departe. Fara tine. Sa invat sa traiesc fara tine. Oricum, nici cu tine nu as fi putut trai. Tu o iubeai pe ea. O iubesti pe ea. Dar stii? Nu imi pare rau ca te-am iubit. Ca te iubesc. Ca ti-am dat tot ce a fost mai bun si mai fumos in mine. Mai pur. Mai sincer. Eu macar am reusit sa iubesc. In schimb tu doar ai mimat.Iti multumesc pentru tot. Iti multumesc pentru ca macar mi-ai dat iluzia ca ma iubesti. Iti multumesc pentru ca m-ai facut fericita. Atat de fericita! Am atins punctele maxime. Ca mai apoi sa le ating si pe cele mai de jos ale suferintei. Nici asta nu regret. Nu imi pare rau de nimic. Doar atat: ca s-a terminat, ca nu am putut sa fac nimic ca sa mai ramai, ca nu te-am facut sa ramai. Nu ti-am dat motive sa ramai, sa nu pleci. Probabil as fi preferat sa mai fiu mintita, cat de putin. Ca sa mai fiu cu tine cateva clipe. Iti multumesc chiar si pentu clipele in care am avut atat de mare nevoie de tine si nu ai fost aici. M-au facut mai puternica. Si ele m-au ajutat mult in desprinderea de tine. Sa ma instrainez de tine. Iti multumesc chiar si pentru clipa aceasta in care incerc sa ma indepartez de tine. Voi reusi. Poate, intr-o buna zi…Traiesc cu speranta ca voi invata sa traiesc fara tine. Si sper sa reusesc. M-am saturat sa traiesc ancorata in acea zi. Ma voi desprinde si de asta, de toate amintirile pe care le-ai lasat in urma ta. Ma voi desprindere chiar si de sarutul tau, de imbratisarile tale, de zambetul tau. M-am saturat sa traiesc în trecut, caci asta am facut pana acum: mi-am transformat prezentul în trecut. Ai plecat când mi-a fost cel mai greu, dar nu sunt suparata pe tine. Sunt suparata pe mine. Față de tine, mai bine zis, am un sentiment de dezamagire, tradare. Mi-a fost cel mai tare frica, ca într-o buna zi sa te pierd. Si ma intreb cum sa te pierd, cand probabil nu mi-ai apartinut niciodata. Nu stiu daca te voi mai vedea vreodata in fata mea sa iti pot simti mirosul, sa iti simt parfumul. As vrea sa mai gust din calduroasele tale imbratisari si din dulceata sarutarilor tale. Of! Incerc sa imi iau ramas bun de la tine. Vreau sa ajung la un ‘Adio’ mai putin dureros pentru mine, dar tot ceea ce fac, este sa imi fie dor de tine, sa te strang in brate si sa te sarut asa, in gandul meu..De ce ai facut toate astea? Unde ti-am gresit? Sa imi cer iertare pentru toate cate am facut si pentru toate cate ti-am oferit? Pentru faptul ca m-am intins ca pe tava in fata ta? Scuza-ma. Scuza-ma, te rog. Iarta-ma! Iarta-mi ochii ca te-au privit atat de mult incat mi te-ai intiparit pe retina, iarta-i pentru noptile nedormite si pentru cele dormite cu gandul la tine. Iarta-mi bratele ca te-au strans atat de tare in ele si mainile pentru ca ti-a dat drumul. Iarta-mi picioarele ca au obosit sa mai alerge dupa tine. Iarta-mi pasii ca nu se mai indreapta catre tine. Iarta-mi neputinta de a trece mai departe si nevointa de a te uita. Iarta-mi tot si toate cate ti-am facut, si binele si raul. Si cuvintele rostite si cele nerostite. Faptele, dragostea, dorul.Stii? Privesc peste umar si vad cum dorul ma ajunge din urma. Mi-e dor. Imi lipsesti. Te cam vreau inapoi. Nu azi, nu maine. Mereu. Nu stiu ce sa ma fac fara tine. Te iubesc. E momentul sa iti spun…. Iti voi spune, dar mai tarziu. Sa stii ca si eu te iert fara macar ca tu sa imi ceri asta si fara ca tu sa vrei asta. Te iert, iubirea mea. Iti iert ochii ca m-am pierdut in ei si ca ai permis asta, ca m-au privit lung si mult si pentru asta ii iubesc, buzele ca m-au sarutat atat de dulce si atat de bine si nu mai pot uita sarutul lor. Iti iert nepasarea, indiferenta, neincrederea. Iti iert toate minciunile pe care mi le-ai spus, si mi le-ai aratat de multe ori. Cea mai frumoasa minciuna, cele mai frumoase minciuni defapt, au fost „Te iubesc” si „Mi-e dor.” Ti le iert si pe astea doua. Pe toate. Eu te-am iertat deja.. Ramane sa o faci si tu. Daca ai puterea. Sper sa te intereseze. Desi ma indoiesc. Si da, iti spun ‘ADIO’ de acum. Mereu ti-am cerut un lucru: ori pleci de tot si nu te mai intorci, ori ramai si nu mai pleci. Ai ales tot timpul calea cea de mijloc: nici nu ai plecat, nici nu ai ramas. Ai plecat si ai venit. Ai venit si ai plecat iar. Si asta iti cer si acum… De fapt, iti cer doar atat: sa pleci. Restul nu mai conteaza. Nu ma mai intereseaza. Nu ma mai intereseaza nici faptul ca, poate, peste timp te vei intoarce. Nu vei mai fi ‘bine venit’-ul care erai odata.Te voi ajuta mereu, mereu voi fi alaturi de tine. Iti promit! Dar atat, in fata mea vei fi un strain, cum ai fost si la inceput, inainte sa te cunosc, inainte sa te iubesc. Mai strain decat atunci. Asa cum ma mint ca esti si acum. Strainul meu bine cunoscut. Atat de bine te cunosc. Iti cunosc gandurile, replicile, gesturile… tot. Doua lucruri nu le inteleg, nu le stiu si nu le cunosc la tine: de ce ai facut asta, de ce ai jucat teatru aproape trei ani de zile… Si de ce nu te opresti, de ce continui asta… Cu pasi marunti si cu lacrimi in ochi iti spun ultimul ‘Mi-e dor’, ultimul ‘Imi lipsesti’ si ultimul ‘Te iubesc’ spuse din toata inima. Adio. Mi-e dor. Imi lipsesti. Te iubesc. De tine. Foarte mult. Enorm.”

Citeşte şi:
Evadare
Citeşte şi:
Bărbatul meu cu ochi căprui, cu buze moi de catifea. Te rog, iubeşte-mă frumos. Cu toată nebunia ta

Comentarii: 4