Acest site folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteți de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Află detalii aici.×

Jurnalul lui Caro




Degeaba inveti lectia, daca nu o faci la timp

12 Februarie 2017

Sunt momente cand simti pur si simplu ca nu mai poti. Cand ai vrea sa urli ca nu esti bine, ca ai nevoie de o imbratisare. Sunt momente cand incetezi sa mai fii cum vor ei si esti cum vrei tu. Sunt clipe cand plange inima si oricat ai vrea sa o opresti, nu poti...
Era iarna. Doar ce ma trezisem si ma chinuiam sa-mi fac o cafea. Am observat lipit pe dulap, cu ochii incetosati, un biletel - "Buna dimineata! Zambeste!". Am zambit si m-am intrebat cand il lipisem acolo... Trecuse atata timp, incat uitasem. Uitasem toate diminetile triste, cand imi era dor de el. Am vrut sa-mi uit toate greselile, toate regretele.
Si m-am surprins brusc intr-o ploaie de lacrimi. Atat de mult l-am vrut inapoi, ca devenisem o nebuna. Imi aminteam cum colindam strazile in cautarea lui. Imi aminteam cum am facut lucruri demne de un om nebun, doar pentru inca un sarut.
Si stateam langa apa ce incepea sa fiarba, amintindu-mi cum m-am dat batuta la un moment dat, cum am renuntat sa mai lupt. Sa lupt pentru ce? Pentru iubirea pe care nu mi-o declarase niciodata?
Se facuse cafeaua. M-am asezat pe pat si mi-am aprins o tigara. N-am nici cea mai mica idee de ce nu stersesem toate mesajele cu el. Si nici atat nu stiu de ce am inceput sa ravasesc printre ele.
Uneori omului ii place sa-si rasuceasca cutitul in rana... Probabil cautam motive. Motive? Ce motive?
Dupa 5 minute, am dat X. Realizasem ca eu am fost de vina. Realizasem ca iubirea mea, il sufocase.
Trebuia sa-mi fie lectie oare? Imi aminteam cum imi spusese cineva sa ma schimb, sa fiu mai buna. Dar el a plecat prea devreme. Nu apucasem sa schimb nimic...
Mi-am dat lucrare de control, privind printre mesaje. Si da, devenisem mai buna, dar el nu mai era.
Invatasem sa las de la mine. Invatasem ca iubirea e libertate. Dar cred ca invatasem prea tarziu...
Fostul, fosta, trecutul si prezentul. Viitorul? Cercul vicios.
Ce faci cand timpul te preseaza si esti exasperat? Ei bine.. te agati de orice detaliu, pentru a lua o pauza. Dupa o baie, o cina copioasa si un film... nu-mi ramane decat sa scriu ceva, sa mai trag de timp.
Si sunt atat de multe de scris, atatea subiecte...
Auzisem de multe ori si viata mi-a si demonstrat, ca omul se intoarce intotdeauna la ce iubeste. Dar de cele mai multe ori, se intoarce cand e prea tarziu. Si e dureros cand realizeaza ca nu mai este centrul Universului. E dureros pentru orgoliu - nu credea vreodata ca celalalt ar putea fi fericit si fara el. Despre asta e vorba: nu de dezamagire, nu de suferinta, ci de orgoliu.
Pentru ca noul nu mai exista, a plecat sa-si caute doza de nou care lipsea. Si a gasit-o. Dar s-a plictisit iar. Iar si iar si iar. Cand acel nou deja se invecheste, vechiul devine nou... si omul revine.
Trece timpul si pentru ca nu mai stie la ce ora se culca, ce mananca si cu ce se imbraca, ea practic devine noua, din nou.
Da, stiu, e ciudat! M-am gandit intens la ideea asta... si e adevarata.
De aia se intorc fostii intotdeauna - pentru uita cum erai, uita ce faceati impreuna. Dupa un timp, esti o necunoscuta pentru el, la fel ca la inceput.
Ma gandisem ca fostii se intorc pentru ca nu au gasit ceva mai bun, intre timp.
Prostii! Aiurea.. doar n-om fi noi, parasitele, cele mai bune fiinte de pe planeta. Intotdeauna exista ceva mai bun - chiar si decat noi insine. Ar trebui sa devenim mai putin feministe.
Ma gandisem ca fostii se intorc de plictiseala. Dar tot de plictiseala, ar putea sa agate pe alta, asa-i?
Dar nu... astia sunt mereu in cautare de ceva nou. Si daca atunci cand erai cu el, nu mai stiai ce sa-i oferi nou, despartirea te-a facut mai buna. Asa-i? Asta il intriga...
Dar pentru ca esti mai buna acum, te-ai mai intoarce la vreun fost?
Stupida intrebare. Cum fostul a cautat ceva nou si tu ai facut asta. Asa cum pentru tine e fost, si tu pentru el esti fosta. Intre timp.. si fostul a devenit ceva nou, pentru tine.
Oook, incep sa ma invart intr-un cerc vicios. Ar trebui sa elucidez mistere, nu sa bag mai rau oamenii in ceata. Dar fiecare isi trage propria concluzie.
Si as mai scrie despre ciori, dar omu' n-are timp sa citeasca rahaturi.
Ce sa fac.. e greu, n-am inspiratie. Scriu sa n-adorm. De fapt, nu. Scriu ca sa nu invat.
Ce ironie.

Citeşte şi:
De ce e al dracu’ de greu să iubeşti o femeie care a fost singură multă vreme?

Comentarii: 1